În acest articol, încercăm să clarificăm ce aspecte sunt legate de excitarea masculină și de erecția penisului. Înainte de a analiza alimentele și substanțele care facilitează și îmbunătățesc erecțiile, este necesar să învățăm mai multe despre organul sexual masculin și să aprofundăm posibilele cauze ale lipsei de funcționare.

Anatomia penisului

Penisul este un organ alcătuit din două corpuri cavernoase paralele, în interiorul cărora trece un țesut arterial numit corp spongiosum. Corpii cavernoși din interiorul penisului sunt înveliți de o bandă fibro-elastică groasă numită albuginee. Această bandă musculară este cea care permite penisului să își mărească lungimea și volumul până la aproximativ de două ori dimensiunea organului în repaus. Lungimea medie a penisului este de 12-16 centimetri atunci când este în erecție, dar lungimea penisului variază foarte mult de la individ la individ și, de asemenea, în funcție de rasă.

Erecția penisului

Erecția penisului este definită ca fiind umplerea maximă a corpilor cavernoși cu sânge arterial și, în același timp, închiderea ieșirii sângelui venos din corpii cavernoși și din țesutul spongios din care este compus glandul. Glandul este terminalul penisului, asemănător cu o glugă, are propria erecție și este bogat în receptori sexuali.

Din punct de vedere fiziologic, mecanismul erectil este perfect, cu excepția cazurilor de:

deficit de aflux arterial (tromboembolism posttraumatic sau netraumatic al arterelor hipogastrice sau peniene bilateral)
alterare a fluxului venos de ieșire „scurgere-venos” (ruptură a corpilor cavernoși sau fibroză a albuginei cunoscută sub numele de induratio-penis-plastica sau boala La Peronje).
Faza erectivă se încheie cu punctul culminant orgasmic și ejacularea. Durata erectivă este o curbă gaussiană care variază în medie între 2 și 7 minute, cu variabile subiective.

Erecție, ejaculare și orgasm
Erecția și ejacularea sunt rezultatul unei integrări complexe între sistemul nervos central și cel periferic, care are loc conform unui mecanism în „cascadă” care implică următoarele zone

• Cortexul cerebral
• Sistemul limbic
• Hipotalamus
• axa hipotalamus-hipofiză-gonadă
• Măduva spinării
• Activitatea endocrină periferică
• Răspunsuri vasculare, hemodinamice și musculare

Toate aceste structuri, neurologice și fiziologice, sunt esențiale pentru sexualitatea creativă, recreativă și procreativă, tipică rasei umane. De asemenea, acest dialog integrat poate fi declanșat la ambele sexe nu numai prin stimularea terminațiilor senzoriale, ci și prin stimulare tactilă, vizuală și olfactivă, precum și prin memorie și imaginație (fantezie erotică subiectivă). Orice afectare tranzitorie sau permanentă în fiecare fază a acestui circuit complex poate duce la un deficit al funcției sexuale și, în consecință, al funcției procreative, inclusiv:

Erecții nocturne

Erecțiile nocturne sunt un eveniment normal și pot apărea de mai multe ori în timpul nopții (în medie de 3 ori pe noapte). Erecțiile nocturne sunt involuntare și apar în timpul fazelor de somn profund și, de obicei, nu sunt percepute de subiect. Erecțiile nocturne sunt un bun indicator al unei funcții erectile adecvate. Tumescența peniană nocturnă (testul NPT) este un test care se efectuează în mediul spitalicesc la subiecții care se plâng de disfuncție erectilă completă (de obicei, candidați la intervenții chirurgicale cu proteze endo-cavernoase de ultimă generație), tocmai pentru a evalua funcția erectilă.

Disfuncția erectilă

Disfuncția erectilă poate fi definită ca o erecție insuficientă pentru a permite o penetrare vaginală satisfăcătoare și pentru a finaliza un act sexual complet (orgasm și ejaculare). Cauzele disfuncției erectile pot fi atât fiziologice, cât și psihologice. De fapt, disfuncția erectilă este o tulburare care poate apărea chiar și în prezența unui echilibru hormonal normal. În acest caz vorbim de:

Disfuncție erectilă psihogenică

Disfuncție erectilă datorată anxietății de performanță
Disfuncție erectilă datorată dereglării neurovegetative a sistemelor nervoase involuntare simpatic și parasimpatic
Impotență
Mult mai complexă este definiția impotenței, deoarece, pe lângă problemele de disfuncție erectilă, care pot fi sau nu prezente, există și absența libidoului (dorința sexuală). Pentru a pune diagnosticul de impotență, se folosește, în ambulatoriu, testul intracavernos cu prostaglandină E1, care induce o erecție involuntară la pacient. După câteva minute, erecția este înregistrată cu un aparat specific (Dynamic Echocolordoppler), care, în funcție de durata fluxului arterial și de apariția fluxului venos, poate indica amploarea mai mult sau mai puțin severă a disfuncției erectile. Se vorbește de impotență în acele cazuri complexe în care disfuncția erectilă severă este asociată cu disfuncția hormonală. Disfuncțiile hormonale care determină impotența sunt:

Testosteronul total și liber cu valori sub limitele normale;
Hipogonadismele primare-congenitale și secundare-accesorii;
Hiperprolactinemia funcțională sau neoplazică, inclusiv hiperprolactinemia malignă, adică un exces de producție hipofizară de prolactină (hipofiza-anterioară sau adenohipofiza);
Hiperestrogenisme congenitale. Sindromul de feminizare a testiculelor, adică un exces de estrogen produs de testicule din cauza unei erori enzimatice;
Exces de estrogen exogen din alimente;
Andropauza, adică o reducere progresivă și fiziologică a testosteronului de-a lungul anilor până la valori uneori sub pragul minim, cu apariția așa-numitului „sindrom metabolic”, o amenințare reală la adresa supraviețuirii normale;
În astfel de cazuri, numai prin tratarea defectului hormonal prin terapii hormonale țintite se pot obține rezultate terapeutice valide și consistente.

Cauzele disfuncției erectile

Principalele cauze ale disfuncției erectile și impotenței sunt variate și numeroase, cu o variabilitate semnificativă de la un subiect la altul și în funcție de vârstă la diferite vârste: adolescență-adulțime-vârstă înaintată.

Cauze psihogene. Absența unor alterări organice, dar o puternică prezență psihică ce inhibă într-un mod mai mult sau mai puțin grav activarea cercului neuronal al erecției. În aceste cazuri, terapia este dificilă și consumatoare de timp, de multe ori problema trebuie tratată cu o abordare multidisciplinară (psiholog, androlog etc.).
Cauze organice. Acestea includ:
Defecte circulatorii. Arteriopatii obliterante-anomalii vasculare ale pelvisului;
Hormonale și endocrine;
Leziuni neurologice și/sau ale măduvei spinării;
Traumatice. Din traumatisme accidentale sau iatrogene-chirurgicale ale coloanei vertebrale, bazinului;
Fractură de penis. Traumatismul penisului care implică organul ca întreg sau corpii cavernoși individuali. Penisul poate suferi ruptură în timpul erecției sau fibroză a corpilor cavernoși ( I.P.P.P.) cu deformare și angulație anormală a penisului considerate rare, dar adesea foarte ascunse și slab raportate de către pacient.

Cauze mixte. În cele din urmă, există mai multe patologii și infecții care pot duce la disfuncție erectilă, inclusiv diabetul și infecțiile bacteriene și fungice cu transmitere sexuală (Candida, bacteria Trichomonas, Chlamydia, Gardnerella). Aceste patologii se însoțesc în 30% din cazuri de disfuncție erectilă, cu ejaculare prematură secundară foarte frecventă, chiar dacă inconstantă, și duc, de asemenea, mai ales la cuplurile care coabitează de mai mulți ani (5 sau mai mulți), la infertilitate de cuplu (reducerea nemaspermiei și a motilității acestora).

Erecție: alimente afrodisiace

Fiecare individ posedă anumite mirosuri (feromoni-sudori..etc.) care pot excita un partener și, în consecință, vor exista caracteristici fizice care aprind într-o măsură mai mare excitația sexuală. Din acest punct de vedere, este posibilă identificarea factorilor perceptivi și psihologici ai excitației sexuale (vedere, mirosuri, culoarea și căldura pielii etc.) la care receptorii sexuali periferici (gland-penis-inguină la bărbați și clitoris-vagin la femei) sunt sensibilizați diferit de la un subiect la altul. Variabilitatea orgasmului feminin (care poate avea loc la nivelul clitorisului sau al vaginului, la celebrul punct G) este un exemplu al acestei relații complexe dintre receptorii sexuali și excitare.

În toate aceste diferite stări psihologice-hormonale-receptorilor, și în orice caz nepatologice, intră acele așa-numite substanțe afrodisiace naturale care ajută la a avea o erecție, la a o menține și la a o îmbunătăți fără a deteriora organismul (așa cum se întâmplă în cazul consumului de substanțe precum heroina, cocaina, alcoolul și canabisul).

Alimentele afrodiziace sunt acele alimente care facilitează excitarea sexuală și erecția penisului. Cu siguranță ne putem număra printre ele:

Peștele albastru, în special codul și stocul de pește, crustaceele și în special stridiile și caviarul. Toate aceste alimente sunt bogate în omega-3, iod, fosfor, zinc, vitaminele C și E și mai ales arginină, un puternic vasodilatator

ciocolată, ciocolată neagră bogată în teobromină, un vasodilatator (a cărei acțiune se pierde în asociere cu laptele)
Curry
Lemn dulce
Alunele de pădure, bogate în polifenoli (cu substanță activă feniletamina, un vasodilatator)
Uleiul de măsline extravirgin și măslinele, deoarece sunt bogate în vitaminele E și C
Maca din Peru. Un supliment natural, vasodilatator, bogat în aminoacizi esențiali, vitaminele E-C, zinc, cupru, calciu
Condimente: șofran, ginseng, yoimbină, cuișoare, damiana, vanilie, chilli. Dar și, deși cu un efect mai puțin intens: ghimbir, anason, nucșoară, coriandru, mosc, mira puana, virilplant. Astfel de condimente acționează ca antiastenice-euforice-excitante-stimulante datorită efectului feromonilor, vasodilatatoare puternice
Pepenele roșu, bogat în citrice și arginină (un puternic vasodilatator)
Vinul roșu, bogat în taninuri hrănește plăcerea
Trufa, bogată în adrostenediol-androgeni
Potasiu
Magneziu
Cafeaua, ceaiul și maté: băuturi energizante-excitante.