Toate articolele scrise de ramona

Wellness

Varixil – O alternativă naturală pentru sănătatea venelor varicoase

Lasă un comentariu

Venele varicoase reprezintă o problemă frecvent întâlnită, mai ales la femei, cauzată de slăbirea valvelor venelor și insuficiența circulației venoase. Printre simptomele asociate se numără durerea, senzația de greutate în picioare, umflături, crampe musculare, mâncărime sau aspectul inestetic al picioarelor. Deși există diferite opțiuni de tratament, unele persoane preferă soluții naturale, precum suplimentul alimentar Varixil.

În rândurile de mai jos vom explora cum acționează acest produs, care sunt ingredientele cheie, beneficiile utilizării sale, modul corect de administrare și de ce merită încercat ca alternativă naturală pentru sănătatea venelor varicoase.

Mecanismul de acțiune al Varixil în ameliorarea simptomelor

Varixil are la bază o formulă complexă ce conține 13 ingrediente naturale cu rol în îmbunătățirea circulației venoase și reducerea semnelor asociate cu venele varicoase. Printre substanțele active cheie se numără castanul sălbatic, vitamina C, rutozidul, ginkgo biloba și extracte din plante precum semințe de grapefruit, frunze de nuc sau fructe de măceș.

Castanul sălbatic conține escina, un tanin ce consolidează venele, reduce inflamația și ajută la ameliorarea durerii. Ginkgo biloba și vitamina C îmbunătățesc circulația sanguină și au puternic efect antioxidant. Rutozidul este un bioflavonoid ce scade fragilitatea vaselor de sânge. Celelalte extracte aduc și ele beneficii antiinflamatoare, vasoprotectoare și antioxidante.

Luate împreună, aceste ingrediente combat mecanismele fiziopatologice implicate în apariția semnelor asociate cu insuficiența venoasă, ajutând la consolidarea vaselor de sânge, reducerea inflamației, durerii și simptomelor neplăcute la nivelul picioarelor.

Ingrediente cheie în compoziția Varixil

Așa cum am menționat, formula Varixil conține 13 ingrediente naturale. Dintre acestea, principalele substanțe active sunt:

  • Castan sălbatic – 500 mg escina ce consolidează venele și reduce inflamația
  • Vitamina C – 80 mg cu rol antioxidant, antiinflamator și în producția de colagen
  • Rutozid – 50 mg, bioflavonoid cu efect de reducere a fragilității capilare
  • Ginkgo biloba – 40 mg, îmbunătățește circulația sanguină periferică
  • Extract de semințe de grapefruit – 50 mg, efect antioxidant și antiinflamator
  • Extract de frunze de nuc – 50 mg, acțiune antiinflamatoare
  • Extract de fructe de măceș – 40 mg, protejează vasele de sânge

Aceste 7 ingrediente principale lucrează sinergic pentru a combate mecanismele fiziopatologice implicate în apariția semnelor asociate cu venele varicoase și a ameliora simptomele la nivelul picioarelor.

Care sunt beneficiile utilizării suplimentului Varixil?

Conform studiilor științifice și feedback-ului utilizatorilor, Varixil aduce o serie de beneficii, dintre care amintim:

  • Ameliorează durerea, senzația de picioare grele și crampele musculare
  • Reduce inflamația, umflăturile și edemele de la nivelul gleznelor
  • Diminuează senzațiile de arsură, mâncărime sau iritație la nivelul picioarelor
  • Îmbunătățește aspectul pielii de la nivelul picioarelor
  • Crește rezistența vaselor de sânge și fermitatea pielii
  • Scade riscul de complicații (tromboză, ulcerații)
  • Energizează și revitalizează picioarele obosite
  • Poate fi utilizat pe termen lung, fără reacții adverse

Administrat zilnic, Varixil aduce ameliorări graduale, vizibile ale simptomelor incomode cauzate de insuficiența venoasă.

Cum se administrează corect pentru rezultate optime?

Pentru efecte vizibile, producătorul Varixil recomandă administrarea a 2 capsule de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mese, timp de minim 3 luni. Pentru prevenție și menținerea sănătății venelor pe termen lung, doza poate fi redusă la 1-2 capsule de 2-3 ori pe zi.

Ideal este să existe pauze de 1-2 săptămâni la fiecare 2-3 luni de administrare continuă. Capsulele se înghit întregi, cu suficient lichid. Este indicată asocierea cu o dietă echilibrată, activitate fizică ușoară și evitarea expunerii prelungite la soare sau căldură.

Respectând dozele recomandate, Varixil este un supliment sigur, ce poate aduce ameliorări semnificative pe termen lung ale simptomelor asociate cu venele varicoase.

De ce merită încercat Varixil?

Comparativ cu alte suplimente sau medicamente pentru vene varicoase, Varixil are câteva avantaje:

  • Conține exclusiv ingrediente naturale, nu are substanțe chimice
  • Are o formulă unică cu 13 ingrediente ce potențează efectul benefic
  • Poate fi utilizat în siguranță pe termen lung, fără reacții adverse
  • Este non-invaziv, spre deosebire de procedurile medicale
  • Îmbunătățirile apar treptat, nu brusc ca la unele medicamente
  • Reduce semnificativ simptomele neplăcute la nivelul picioarelor
  • Are un excelent raport calitate-preț

În concluzie, Varixil merită încercat ca alternativă naturală, sigură și eficientă pentru ameliorarea semnelor și simptomelor asociate cu venele varicoase. Cumulând efectul ingredientelor selectate, acest supliment aduce îmbunătățiri verificate științific și confirmate de utilizatori.

Alimentatie

Hiperplazia benignă de prostată – Cauze, simptome și opțiuni de tratament

Lasă un comentariu

Hiperplazia benignă de prostată (HBP) sau adenomul de prostată este o afecțiune frecventă la bărbații în vârstă, caracterizată prin mărirea benignă a prostatei. Aceasta poate duce la simptome precum urinare dificilă, urinări frecvente, senzație de golire incompletă a vezicii și alte probleme de tract urinar.

Prostata este o glandă a sistemului reproducător masculin, situată sub vezica urinară, înconjurând parțial uretra. Pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, celulele prostatei pot crește în număr, determinând mărirea volumului acestei glande.

Mărirea prostatei poate comprima uretra, îngreunând eliminarea normală a urinei din vezică. Deși cauzele exacte ale HBP nu sunt pe deplin elucidate, factorii hormonali și genetici par să joace un rol important.

Simptome frecvente

Principalele simptome ale HBP includ:

  • Urinare îngreunată și slabă, jet diminuat
  • Nevoia de a forța pentru eliminarea urinei
  • Urinare frecventă, mai ales noaptea
  • Scurgere urinară, picături după urinare
  • Senzație de golire incompletă a vezicii
  • Urgență urinară frecventă
  • Dureri în timpul urinării sau ejaculării
  • Retenție urinară acută (imposibilitatea de a urina), mai rar
  • Sângerări uretrale, infecții urinare
  • Scăderea libidoului, disfuncție erectilă

Nu toți bărbații cu prostată mărită dezvoltă simptome severe. Uneori HBP este depistată întâmplător prin analize medicale de rutină.

Diagnostic și evaluare

Pentru un diagnostic cert, medicul urolog va efectua inițial un consult și un tușeu rectal pentru a estima mărimea și forma prostatei. Analizele de sânge verifică nivelul PSA.

Teste precum urografia, ecografia transrectală, cistoscopia permit vizualizarea directă a prostatei mărite și evaluarea efectelor asupra tractului urinar. Uneori este indicată biopsia prostatei pentru a exclude malignitatea.

Opțiuni de tratament

Tratamentul poate varia în funcție de severitatea simptomelor. Unele abordări includ:

  • Medicație cu blocanți alpha-adrenergici pentru relaxarea mușchilor prostatei și gâtului vezical, ameliorând simptomele. Printre aceștia se numără tamsulosin și terazosin.
  • Inhibitorii de 5-alfa reductază precum finasterida și dutasterida reduc dimensiunea prostatei.
  • Fitoterapice și suplimente precum Serenoa Repens pot ameliora simptomatologia.
  • Uromexil Forte este un supliment natural pe bază de extract din fructul de Prunus Africana, vitamină B6, acid pantotenic și aminoacidul alanină. Poate ameliora simptomele tractului urinar inferioare în HBP.
  • Intervenții minim invazive precum rezecția transuretrală a prostatei (RTUP) sau ablația cu ac prin radiofrecvență.
  • Adenomectomia deschisă sau laparoscopică – îndepărtarea chirurgicală a țesutului adenomatos.

Indiferent de abordare, este important consultul periodic la urolog și tratarea promptă a eventualelor complicații. Printr-un stil de viață sănătos și monitorizare atentă se pot preveni agravările. Deși poate impacta negativ calitatea vieții, hiperplazia benignă de prostată este o afecțiune controlabilă.

Alimentatie

Există o corelație clară între diabet și vedere, prevenirea este mai bună decât vindecarea

Lasă un comentariu

Care este corelația dintre diabet și problemele de vedere?

Persoanele care suferă de diabet – atât de tip 1, cât și de tip 2 – sunt mai expuse riscului de a dezvolta probleme de vedere, deoarece ochii sunt un organ „țintă” al bolii. Ce înseamnă acest lucru? Că excesul de zahăr din sânge deteriorează atât rețeaua de vase mici din retină, cât și celelalte structuri ale ochiului, afectând astfel acuitatea vizuală. Diabetul afectează vederea pe termen scurt și lung, chiar și fără simptome evidente. Să analizăm ambele afecțiuni.

Diabetul și efectele pe termen scurt asupra vederii

Atunci când glicemia crește brusc și în mod nereglementat, așa cum se întâmplă în tranziția de la prediabet la diabetul zaharat în toată regula, sau atunci când se schimbă tratamentul hipoglicemic, persoana poate avea o vedere ușor încețoșată din cauza creșterii lichidului din ochi. Totuși, această tulburare a vederii este temporară și se rezolvă atunci când nivelul de zahăr din sânge se stabilizează din nou.

Diabetul și consecințele pe termen lung asupra vederii

În cazul în care nivelurile anormale de glicemie persistă în timp, de exemplu din cauza lipsei unui diagnostic de diabet la timp sau a faptului că o persoană rămâne într-o stare de prediabet pentru o perioadă lungă de timp, hiperglicemia poate produce leziuni semnificative la nivelul microcirculației structurilor interne ale ochiului, ceea ce duce la creșterea presiunii, microhemoragii, formarea de trombi și dezvoltarea de neoplazii. În timp, capilarele tind să slăbească și să exsudeze, creând efuziuni care nu se reabsorb și care pot duce la edem macular diabetic (EMD).

Inițial, prin urmare, vederea persoanelor cu diabet rămâne aproape neafectată. Pot trece mai mulți ani de la diagnosticare până când apar suficiente simptome care să dezvăluie ce leziuni oculare a provocat diabetul. Prin urmare, înainte ca diabetul să provoace boli oculare cronice și degenerative, cum ar fi retinopatia diabetică, edemul macular diabetic și glaucomul, este extrem de important să se efectueze regulat examinări oftalmologice complete. Riscul pe care îl riscă cineva este să își piardă vederea complet sau parțial. Dar vestea bună este că în 90% din cazuri pierderea vederii legată de diabet poate fi prevenită.

Diabetul de tip 2 și vederea: există o diferență între tipurile de diabet?

Diabetul de tip 2, sau diabetul adultului, este responsabil pentru un procent mai mare de afecțiuni ale vederii, atât pentru că este tipul predominant de boală diabetică (90 la sută din toate cazurile), cât și pentru că este mai des diagnosticat târziu.

Deoarece diabetul de tip 1, care are o cauză autoimună cu debut acut, este de obicei diagnosticat devreme la copii sau adolescenți, este puțin probabil să producă deficiențe permanente de vedere în primii ani. Prin urmare, protocolul de screening pentru bolile oculare legate de diabet include examinări oftalmologice anuale regulate după primii cinci ani de la diagnosticare.

În schimb, diabetul de tip 2, care are cauze metabolice și apare la adulți cu simptome inițial neglijabile, este adesea descoperit târziu. Din acest motiv, odată ce au fost diagnosticate, persoanele cu diabet de tip 2 ar trebui să se supună cât mai curând posibil unor examinări oftalmologice amănunțite – control al fundului de ochi și, eventual, OCT – pentru a verifica starea de sănătate a ochilor și pentru a preveni simptomele de vedere, dacă nu sunt deja prezente.

Lista bolilor oculare care rezultă din diabet

Diabetul de lungă durată crește riscul de probleme de vedere, chiar și atunci când este compensat corespunzător. Există mai multe patologii ale vederii legate de diabet, deoarece suișurile și coborâșurile de glucoză dăunează tuturor structurilor oculare: cristalin, cornee, umor vitros și, mai ales, retină. În plus, problemele anterioare, cum ar fi defectele de refracție (miopie, astigmatism, presbiopie) tind să se agraveze din cauza diabetului. Să aruncăm, așadar, o privire asupra tuturor bolilor oculare care sunt direct sau indirect corelate cu diabetul.

Lista bolilor oculare legate de diabet

  • Retinopatia diabetică (DR). Apare atunci când vasele retiniene își pierd tonusul și se slăbesc. În astfel de cazuri, acestea se pot ocluziona, se pot rupe, creând microhemoragii, exsudație sau pot crește necontrolat. Această boală gravă poate afecta toate persoanele cu diabet și dă simptome vizuale doar într-un stadiu tardiv. RD este o boală cronică, progresivă, dar astăzi poate fi stopată eficient cu ajutorul unei terapii intraoculare adaptate la fiecare caz în parte.
  • Edemul macular diabetic (EMD). Aceasta este cea mai gravă complicație a retinopatiei diabetice, care apare atunci când se acumulează lichid între retină și maculă, formând edem. Dacă nu este tratat, edemul macular diabetic poate duce la vedere slabă severă, dar poate fi prevenit în două moduri: prin ținerea sub control a diabetului cu ajutorul terapiei hipoglicemice și prin efectuarea unor controale oftalmologice regulate.
  • Glaucomul. Un termen generic pentru diferite boli oculare cauzate de o creștere a presiunii intraoculare care deteriorează nervii oculari. Glaucomul rămâne asimptomatic pentru o perioadă lungă de timp, dar dacă nu este tratat poate duce la orbire, iar diabetul dublează probabilitatea de a dezvolta această boală. Din nou, examinările oftalmologice regulate pot preveni complicațiile mai grave ale glaucomului chiar și la persoanele cu diabet.
  • Cataracta. O boală a cristalinului, care duce la o vedere din ce în ce mai întunecată. Afectează de obicei persoanele în vârstă, dar la diabetici poate să apară mult mai devreme, provocând simptome vizuale semnificative. Tratamentul de elecție pentru cataractă este intervenția chirurgicală cu înlocuirea cristalinului, însă persoanele diabetice prezintă un risc mai mare de complicații postoperatorii.
  • Diplopia. Vedere dublă. Această afecțiune ciudată poate afecta vederea persoanelor cu diabet atunci când hiperglicemia afectează nervii cranieni care permit mișcarea coordonată a ochilor.
  • Alte afecțiuni oculare și ale vederii legate de diabetul de tip 1 sau de tip 2: sindromul ochiului uscat, keratopatia (vulnerabilitatea corneei la infecții și abraziune), rubeoza irisului (neovascularizație ischemică a irisului), uveita (inflamația membranelor dintre cornee și sclera oculară), ocluziile venoase retiniene (a venei centrale CRVO și a ramurii BRVO), neuropatia optică.
Alimentatie

Erecție și alimente afrodisiace

Lasă un comentariu

În acest articol, încercăm să clarificăm ce aspecte sunt legate de excitarea masculină și de erecția penisului. Înainte de a analiza alimentele și substanțele care facilitează și îmbunătățesc erecțiile, este necesar să învățăm mai multe despre organul sexual masculin și să aprofundăm posibilele cauze ale lipsei de funcționare.

Anatomia penisului

Penisul este un organ alcătuit din două corpuri cavernoase paralele, în interiorul cărora trece un țesut arterial numit corp spongiosum. Corpii cavernoși din interiorul penisului sunt înveliți de o bandă fibro-elastică groasă numită albuginee. Această bandă musculară este cea care permite penisului să își mărească lungimea și volumul până la aproximativ de două ori dimensiunea organului în repaus. Lungimea medie a penisului este de 12-16 centimetri atunci când este în erecție, dar lungimea penisului variază foarte mult de la individ la individ și, de asemenea, în funcție de rasă.

Erecția penisului

Erecția penisului este definită ca fiind umplerea maximă a corpilor cavernoși cu sânge arterial și, în același timp, închiderea ieșirii sângelui venos din corpii cavernoși și din țesutul spongios din care este compus glandul. Glandul este terminalul penisului, asemănător cu o glugă, are propria erecție și este bogat în receptori sexuali.

Din punct de vedere fiziologic, mecanismul erectil este perfect, cu excepția cazurilor de:

deficit de aflux arterial (tromboembolism posttraumatic sau netraumatic al arterelor hipogastrice sau peniene bilateral)
alterare a fluxului venos de ieșire „scurgere-venos” (ruptură a corpilor cavernoși sau fibroză a albuginei cunoscută sub numele de induratio-penis-plastica sau boala La Peronje).
Faza erectivă se încheie cu punctul culminant orgasmic și ejacularea. Durata erectivă este o curbă gaussiană care variază în medie între 2 și 7 minute, cu variabile subiective.

Erecție, ejaculare și orgasm
Erecția și ejacularea sunt rezultatul unei integrări complexe între sistemul nervos central și cel periferic, care are loc conform unui mecanism în „cascadă” care implică următoarele zone

  • Cortexul cerebral
  • Sistemul limbic
  • Hipotalamus
  • axa hipotalamus-hipofiză-gonadă
  • Măduva spinării
  • Activitatea endocrină periferică
  • Răspunsuri vasculare, hemodinamice și musculare

Toate aceste structuri, neurologice și fiziologice, sunt esențiale pentru sexualitatea creativă, recreativă și procreativă, tipică rasei umane. De asemenea, acest dialog integrat poate fi declanșat la ambele sexe nu numai prin stimularea terminațiilor senzoriale, ci și prin stimulare tactilă, vizuală și olfactivă, precum și prin memorie și imaginație (fantezie erotică subiectivă). Orice afectare tranzitorie sau permanentă în fiecare fază a acestui circuit complex poate duce la un deficit al funcției sexuale și, în consecință, al funcției procreative, inclusiv:

Erecții nocturne

Erecțiile nocturne sunt un eveniment normal și pot apărea de mai multe ori în timpul nopții (în medie de 3 ori pe noapte). Erecțiile nocturne sunt involuntare și apar în timpul fazelor de somn profund și, de obicei, nu sunt percepute de subiect. Erecțiile nocturne sunt un bun indicator al unei funcții erectile adecvate. Tumescența peniană nocturnă (testul NPT) este un test care se efectuează în mediul spitalicesc la subiecții care se plâng de disfuncție erectilă completă (de obicei, candidați la intervenții chirurgicale cu proteze endo-cavernoase de ultimă generație), tocmai pentru a evalua funcția erectilă.

Disfuncția erectilă

Disfuncția erectilă poate fi definită ca o erecție insuficientă pentru a permite o penetrare vaginală satisfăcătoare și pentru a finaliza un act sexual complet (orgasm și ejaculare). Cauzele disfuncției erectile pot fi atât fiziologice, cât și psihologice. De fapt, disfuncția erectilă este o tulburare care poate apărea chiar și în prezența unui echilibru hormonal normal. În acest caz vorbim de:

Disfuncție erectilă psihogenică

Disfuncție erectilă datorată anxietății de performanță
Disfuncție erectilă datorată dereglării neurovegetative a sistemelor nervoase involuntare simpatic și parasimpatic
Impotență
Mult mai complexă este definiția impotenței, deoarece, pe lângă problemele de disfuncție erectilă, care pot fi sau nu prezente, există și absența libidoului (dorința sexuală). Pentru a pune diagnosticul de impotență, se folosește, în ambulatoriu, testul intracavernos cu prostaglandină E1, care induce o erecție involuntară la pacient. După câteva minute, erecția este înregistrată cu un aparat specific (Dynamic Echocolordoppler), care, în funcție de durata fluxului arterial și de apariția fluxului venos, poate indica amploarea mai mult sau mai puțin severă a disfuncției erectile. Se vorbește de impotență în acele cazuri complexe în care disfuncția erectilă severă este asociată cu disfuncția hormonală. Disfuncțiile hormonale care determină impotența sunt:

Testosteronul total și liber cu valori sub limitele normale;
Hipogonadismele primare-congenitale și secundare-accesorii;
Hiperprolactinemia funcțională sau neoplazică, inclusiv hiperprolactinemia malignă, adică un exces de producție hipofizară de prolactină (hipofiza-anterioară sau adenohipofiza);
Hiperestrogenisme congenitale. Sindromul de feminizare a testiculelor, adică un exces de estrogen produs de testicule din cauza unei erori enzimatice;
Exces de estrogen exogen din alimente;
Andropauza, adică o reducere progresivă și fiziologică a testosteronului de-a lungul anilor până la valori uneori sub pragul minim, cu apariția așa-numitului „sindrom metabolic”, o amenințare reală la adresa supraviețuirii normale;
În astfel de cazuri, numai prin tratarea defectului hormonal prin terapii hormonale țintite se pot obține rezultate terapeutice valide și consistente.

Cauzele disfuncției erectile

Principalele cauze ale disfuncției erectile și impotenței sunt variate și numeroase, cu o variabilitate semnificativă de la un subiect la altul și în funcție de vârstă la diferite vârste: adolescență-adulțime-vârstă înaintată.

Cauze psihogene. Absența unor alterări organice, dar o puternică prezență psihică ce inhibă într-un mod mai mult sau mai puțin grav activarea cercului neuronal al erecției. În aceste cazuri, terapia este dificilă și consumatoare de timp, de multe ori problema trebuie tratată cu o abordare multidisciplinară (psiholog, androlog etc.).
Cauze organice. Acestea includ:
Defecte circulatorii. Arteriopatii obliterante-anomalii vasculare ale pelvisului;
Hormonale și endocrine;
Leziuni neurologice și/sau ale măduvei spinării;
Traumatice. Din traumatisme accidentale sau iatrogene-chirurgicale ale coloanei vertebrale, bazinului;
Fractură de penis. Traumatismul penisului care implică organul ca întreg sau corpii cavernoși individuali. Penisul poate suferi ruptură în timpul erecției sau fibroză a corpilor cavernoși ( I.P.P.P.) cu deformare și angulație anormală a penisului considerate rare, dar adesea foarte ascunse și slab raportate de către pacient.

Cauze mixte. În cele din urmă, există mai multe patologii și infecții care pot duce la disfuncție erectilă, inclusiv diabetul și infecțiile bacteriene și fungice cu transmitere sexuală (Candida, bacteria Trichomonas, Chlamydia, Gardnerella). Aceste patologii se însoțesc în 30% din cazuri de disfuncție erectilă, cu ejaculare prematură secundară foarte frecventă, chiar dacă inconstantă, și duc, de asemenea, mai ales la cuplurile care coabitează de mai mulți ani (5 sau mai mulți), la infertilitate de cuplu (reducerea nemaspermiei și a motilității acestora).

Erecție: alimente afrodisiace

Fiecare individ posedă anumite mirosuri (feromoni-sudori..etc.) care pot excita un partener și, în consecință, vor exista caracteristici fizice care aprind într-o măsură mai mare excitația sexuală. Din acest punct de vedere, este posibilă identificarea factorilor perceptivi și psihologici ai excitației sexuale (vedere, mirosuri, culoarea și căldura pielii etc.) la care receptorii sexuali periferici (gland-penis-inguină la bărbați și clitoris-vagin la femei) sunt sensibilizați diferit de la un subiect la altul. Variabilitatea orgasmului feminin (care poate avea loc la nivelul clitorisului sau al vaginului, la celebrul punct G) este un exemplu al acestei relații complexe dintre receptorii sexuali și excitare.

În toate aceste diferite stări psihologice-hormonale-receptorilor, și în orice caz nepatologice, intră acele așa-numite substanțe afrodisiace naturale care ajută la a avea o erecție, la a o menține și la a o îmbunătăți fără a deteriora organismul (așa cum se întâmplă în cazul consumului de substanțe precum heroina, cocaina, alcoolul și canabisul).

Alimentele afrodiziace sunt acele alimente care facilitează excitarea sexuală și erecția penisului. Cu siguranță ne putem număra printre ele:

Peștele albastru, în special codul și stocul de pește, crustaceele și în special stridiile și caviarul. Toate aceste alimente sunt bogate în omega-3, iod, fosfor, zinc, vitaminele C și E și mai ales arginină, un puternic vasodilatator

ciocolată, ciocolată neagră bogată în teobromină, un vasodilatator (a cărei acțiune se pierde în asociere cu laptele)
Curry
Lemn dulce
Alunele de pădure, bogate în polifenoli (cu substanță activă feniletamina, un vasodilatator)
Uleiul de măsline extravirgin și măslinele, deoarece sunt bogate în vitaminele E și C
Maca din Peru. Un supliment natural, vasodilatator, bogat în aminoacizi esențiali, vitaminele E-C, zinc, cupru, calciu
Condimente: șofran, ginseng, yoimbină, cuișoare, damiana, vanilie, chilli. Dar și, deși cu un efect mai puțin intens: ghimbir, anason, nucșoară, coriandru, mosc, mira puana, virilplant. Astfel de condimente acționează ca antiastenice-euforice-excitante-stimulante datorită efectului feromonilor, vasodilatatoare puternice
Pepenele roșu, bogat în citrice și arginină (un puternic vasodilatator)
Vinul roșu, bogat în taninuri hrănește plăcerea
Trufa, bogată în adrostenediol-androgeni
Potasiu
Magneziu
Cafeaua, ceaiul și maté: băuturi energizante-excitante.

Sport

Un stil de viață sănătos și efectele asupra sănătății

Lasă un comentariu

”Ești ceea ce mănânci!” Realitate sau mit? Cunoaștem cu toții zicala, dar de foarte multe ori nu îi acordăm nici minimul de atenție.

Sunt o mâncăcioasă desăvârșită, ador mâncarea și ador să gătesc în timpul liber. Însă, până acum doi ani nu reflectam mai deloc la ceea ce mâncam. Aveam momente, în special în liceu, când mâncam un meniu Big Mac de 4-5 ori pe săptămână, neapărat meniul large. Mâncam ce aveam chef și ce era cel mai nepotrivit pentru organismul meu. Dar să o luăm cu începutul. Astăzi vă voi împărtăși despre stilul meu de viață în ceea ce privește mâncarea și motivele pentru care am adoptat acest mod de viață din prezent de care sunt foarte încântată.

Ca sa vă creez un background….Fiind prima fată și destul de alintată, dragii mei părinți îmi făceau de foarte multe ori pe plac când eu refuzam verdețurile din supe și borșuri. Nu prea mâncam legume în afară de roșii și castraveți și astfel m-am trezit după trecerea anilor că eram foarte sensibilă, că imunitatea îmi scăzuse semnificativ, răceam des, leșinam din cauza lipsei de calciu (chiar de 5 ori pe săptămână), aveam probleme cu tenul, probleme cu stomacul și digestia, probleme ginecologice și altele pe care nu mi le mai amintesc. În total am acumulat: 2 operații cu anestezie parțială, 2 cu anestezie totală și 9 puncții. Dacă ar fi să fac o glumă, aș spune că sunt bogată ”în probleme”. Cu toate astea, regula numărul 1 îmi spune să nu-mi pierd niciodată entuziasmul.

Și totuși, de unde și până unde un stil de viață sănătos? Păi, am trăit cu haosul de a mânca ce vreau și cum vreau și cu problemele mele până am avut norocul de a primi un ”glonț” de deșteptare. În anul 2013 am fost în SUA cu programul Work&Travel, living my American dream, cum ar spune toți studenții. Îmi luasem un credit și nu voiam sub nici o formă ca ai mei să-mi plătească, așa că am început rapid să-mi caut un al doilea job, ba chiar al treilea. Partea bună la angajatorii mei a fost că toți îmi asigurau mâncarea, partea proastă e că mâncarea din SUA înseamnă fast food sau foarte picant. Și uite așa, pentru câteva luni, m-am ”îndopat” cu prăjeli, hamburgeri, carne, carne și iar carne… fast food, fast food și iar fast food, încât din momentul în care m-am întors în România efectiv nu suportam să mai văd fast food-urile. Evident, pe lângă aceasta, tenul îmi era la propriu plin de infecție, aveam probleme tot mai mari cu digestia, pusesem și câteva kilograme, nu mă simțeam deloc bine în pielea mea.

Am început să citesc despre ce înseamnă un stil de viață sănătos. M-am documentat luni întregi. Țin minte că citeam Studiul China cu sufletul la gură în fiecare seară și mă regăseam de foarte multe ori. Și am început, era cam undeva în noiembrie 2013. Renunțasem semnificativ la prăjeli, am renunțat la mezeluri, mâncam doar carne de pui și pește. Totul s-a desfășurat treptat, până corpul meu s-a obișnuit cu noul stil, lăsându-l pe el să hotărască când este momentul pentru următorul pas. Simțeam că trebuie să-mi curăț organismul de tot ceea ce i-am oferit atâta timp și prin februarie 2014 am hotărât să fac o cură de dietă vegană timp de 3 luni, practic renunțasem la carne, ouă și lactate.

Vreau să vă mărturisesc că după nici 2 săptămâni nu mai aveam probleme cu digestia și nu am mai avut nici până în prezent. Tenul mi s-a curățat și nu mai aveam pic de infecție. Începeam să mă simt mult mai bine, deja ajunsesem și la greutatea dorită, dar asta nu a fost o problemă neapărat. După cele 3 luni, am adăugat treptat produse lactate, ouă și pește, iar în prezent mai mănânc din când în când carne de pui (puii neapărat crescuți la țară și doar de la părinții mei).

Suntem în 2015 iar dieta mea este de 90% ovo-lacto vegetariană, iar 10% sunt excepțiile de carne de pui și pește sau dacă mai am alte pofte. Am leșinat doar de 2 ori de când am adoptat acest mod de viață, analizele de anul acesta au ieșit foarte bune, calciul în parametrii normali, nu am carențe în ceea ce privește  proteinele din organism, imunitatea a început să crească (încă lucrez la ea 🙂 ). Așadar, pot spune că asupra mea acest stil de viață a avut un efect pozitiv.

Dar pentru că nu vreau să mă lungesc foarte mult în acest articol, sfatul meu este că ar trebui să adoptați un mod de viață care vă face bine, nu pentru că este în trend, nu pentru că așa vor alții, nu pentru că face celălalt. În momentul în care vă simțiți bine cu ceea ce mâncați și sunteți încântați de alegerile făcute atunci înseamnă că ați luat cea mai bună decizie pentru voi.

Un alt sfat, în cazul în care doriți să vă schimbați stilul de viață, vă recomand să aveți răbdare cu voi și cu corpul vostru. Documentați-vă până să luați această decizie, pentru că nu este așa ușor precum pare, deoarece în momentul în care renunți la ceva trebuie să știi cu ce anume îl înlocuiești. Citiți cărți și site-uri certificate, verificați sursa, nu orice se găsește pe internet este corect din punct de vedere al informație.

În încheiere să repetăm sfaturile importante: citim și avem răbdare cu corpul nostru. Eu iau în considerare aceste 2 aspecte  în mod continuu și mereu am de învățat.

Alimentatie

Surse de proteine pentru vegetarieni

Lasă un comentariu

Pe vremea când mă documentam despre dieta vegetariană, găseam de foarte multe ori aspecte legate de aportul de proteine, de necesarul zilnic, iar ceea ce am reținut este că atunci când te hotărăști să renunți la ceva trebuie să-i găsești înlocuitor. Proteinele sunt constituienți esențiali ai organismului iar specialiștii ne spun că ar trebui să consumăm aproximativ 0,5 g de proteină per kilogram greutate. Greutatea mea variază între 50-52 kg încerc ca pe timpul zilei să consum minim 26 g de proteină, dar niciodată nu stau cu cântarul după mine, având în vedere că sunt o mâncăcioasă desăvârșită cred că reușesc să depășesc 26 g, probabil din acest motiv sunt foarte activă și plină de energie 🙂

Vedeți voi, proteinele astea, sunt foarte importante pentru noi, deoarece sunt componente ale tuturor celulelor, fiind necesare creșterii și refacerii țesuturilor. Ajută la clădirea musculaturii, sistemului imunitar, funcția cardiacă și respiratorie, dar și în procesul de eliminare a toxinelor. Indiferent că sunteți vegetarieni sau nu, trebuie să cunoașteți importanța acestora. Eu îmi asigur cele mai multe proteine din surse vegetale și din când în când din surse animale, acuma fiecare ia decizia după propria dorință și după cum îi face mai bine organismului

După cum vă spuneam într-un alt articol, dieta mea este 90% ovo-lacto-vegetariană și 10% restul. Ca și alimente ce conțin proteine pe care le consum în acești 10% sunt carnea de pui (ocazional) și peștele.

Pentru partea de ovo-lacto consum: ouă, brânză, cașcaval, smântână și iaurt.

Dar ce faci dacă vrei să renunți și la carne și la partea de ovo-lacto și vrei sa devii vegetarian 100%? Să știți că nu e imposibil și nu veți avea probleme cu privire la carența de proteine atâta timp cât știți ce trebuie să mâncați, chiar anul acesta mi-am făcut analize să văd cum stau la capitolul proteine și feedback-ul este unul pozitiv.

În continuare o să încerc să vă spun cam ce produse, care conțin proteine, consum în mod obișnuit:

1. Linte (18 g de proteină – o cană) și leguminoase – fasole (26 g de proteină – 2 căni), mazăre (8,4 g proteină – 100 g), năut (15 g de proteină – o cană)

2. Soia, în special tofu

3. Lapte de soia ( 230 ml de lapte – aprox. 8 g de proteină). Mai consum și lapte de migdale sau orez

4. Semințe: floarea soarelui, dovleac, susan. Semințele de chia chiar sunt o sursă valoroasă de proteine (doar 2 lingurițe conțin aprox. 4,7 g de proteină)

5. Cereale: grâu, orez (de obicei orez integral), porumb, ovăz

6. Oleaginoase: nuci, alune, fistic, caju, migdale (aprox. 28 g din acestea conțin aprox. 6 g de proteină)

7. Ciuperci (5 g protein la 100 g produs)

8. Legume cu frunze verzi, în special spanacul (100 g de spanac are 3,5 g de proteină) și  broccoli (la 100 g broccoli avem aprox. 3 g de proteină). Salata verde (1,9 g proteină la 100 g produs)

9. Fructe și legume de orice fel (acestea conțin cantități mici de proteine dar folosite în combinație cu semințele sau oleaginoasele rezultă proteine complete). Fructele de goji conțin mai multe proteine decât grâul integral.

10. Alte surse de proteine raportate la 100 g produs: ardei gras rosu (1,3 g proteină), conopidă (2,8 g proteină), pătrunjel frunze (3,6 g proteină), praz (2,3 g proteină), cartofi (2,3 g proteină), roșii (1,1 g proteină), măsline, varză de Bruxelles (4 g proteină), usturoi (7,2 g proiteină), țelină rădăcină (1,4 g proteină),  pâine secară (7,8 g proteină), paste integrale, struguri (2,1 g proteină), banane (1,3 g proteină), caise uscate (5,2 g proteină), curmale (1,9 g proteină), smochine (4,3 g proteină), stafide (2,5 g proteină) ș.a.

Notă: Menționez că informațiile referitoare la aportul de proteină per 100 g de produs au fost luate de pe Ghidul furnizat de Societatea de Nutriție din România.

Cam acestea sunt cele mai importante produse atunci când mă gândesc că trebuie să-mi asigur aportul de proteine. Desigur, mai sunt o serie de alte surse de origine vegetală, trebuie doar să vedeți care vă plac cel mai mult. Și pentru că de multe ori sunt pe fugă și nu am timp să stau la gătit dar totuși trebuie să-mi asigur necesarul, m-am gândit să vă dau o idee rapidă, o rețetă care e gata în mai puțin de 20 minute și e super delicioasă 🙂

Fasole verde cu semințe

Ingrediente:

– 1 pungă fasole verde (eu aveam congelată)

– 1 cană semințe de floarea-soarelui și dovleac

– câteva nuci, am pus cam o mână

– usturoi – în funcție de preferință (eu am pus cam 3 căței medii)

– sare de Hymalaya, piper, paprika dulce

Mod de preparare

Se prepară super ușor. Rumeniți semințele (dacă tigaia nu este de foarte bună calitate puteți pune cateva picături de ulei – pentru prăjit eu folosesc ulei de palmier) după care adăugați usturoiul, fasolea verde, nucile, sarea, piperul și paprika dulce sau iute după preferință. Mai lăsați maxim 10-15 minute, gustați iar dacă vă place gustul, dacă fasolea e gata înseamnă că ați terminat. O puteți servi ca atare sau cu tofu ori brânză sărată. Eu am ales tofu de data aceasta.

Sper că a fost de folos acest articol și că vă este foame. Spor la gătit și poftă bună!

Vă pup și vă îmbrățișez cu drag!

Alimentatie

Ce mâncăm după sală?

Lasă un comentariu

Dragii mei,

Vă spuneam că de curând m-am apucat de sală, evident Cristina și Andrei, instructorii mei, nu mă lasă să chiulesc deloc și nu reușesc să dau skip la nici un exercițiu. Așa se face că după ce vin de la sală simt că aș mânca o tonă de mâncare :)), sper că nu sunt singura mâncăcioasă pe aici.

Știu că mulți dintre voi, în special femeile, evitați să mâncați după ce veniți de la sală, în ideea de a nu depunde caloriile pe care tocmai le-ați dat jos, dar acest principiu este eronat. Masa de după sport/sală este esențială, în special, pentru repararea țesutului muscular și refacerea depozitului de glicogen. Pe scurt, atunci când facem efort fizic, corpul arde grăsimi pentru a obține energia necesară activității respective. Dacă mănânci după sală, organismul nu folosește caloriile pentru a depozita grăsime, ci pentru a se reface și a face față eforturilor depuse ulterior.

Cele mai importante sunt proteinele, acestea trebuie consumate cât mai rapid după antrenament, pentru a repara leziunile mușchilor. În general, eu folosesc proteine vegetale în dieta mea, mai multe detalii despre sursele de proteine vegetale găsiți aici. Totodată, amino-acizii sunt foarte importanți pentru recuperarea rapidă și pentru a reduce inflamațiile după activitatea fizică. Încercați să nu consumați alimente grase, deoarece încetinesc absorbția nutrienților.

Dacă sunteți în pană de idei și vreți să gătiți ceva foarte rapid după sală, vă voi împărtăși ce am mâncat săptămâna trecută după sală.

P.S. Am reușit să merg doar de două ori pentru că joi am fost plecată din localitate. Dar tot e mai bine decât deloc 🙂

1.Năut copt cu broccoli

Ingrediente:

1 conservă năut

Broccoli, cantitatea o alegeți în funcție de cât mancați

Condimente: sare de mare, piper, chimen

Ulei de măsline

Lămâie

Preparare:

Năutul copt: De obicei, îmi fierb eu năutul dar uneori când vreau să gătesc ceva rapid apelez și la conserve. Important este să-l clătiți foarte bine după care să-l tamponați cu un prosop (servețel) de bucătărie. Puneți năutul într-un bol și-l asezonați cu sare de mare, piper, chimen (îmi place să pun și paprika, dar de data asta nu aveam) și ulei de măsline. Amestecați și puneți fie la copt în cuptor la 180 grade fie într-o tigaie foarte bună care nu se prinde și nu necesită foarte mult ulei. După ce s-a copt nu rămâne decât să stoarceți puțină lămâie pente  pentru un plus de prospețime.

Broccoli se fac foarte simplu, îi puneți într-o oală cu apa fiartă și puțină sare și îi fierbeți în funcție de preferințe. Dacă faceți felul acesta pentru musafiri și doriți să păstrați culoarea cât mai pronunțată puteți să-i puneți imediat într-un bol cu apă cu gheață, astfel stopați fierberea. Eu eram prea infometată și am trecut de etapa aceasta. Le-am pus în farfurie și le-am asezonat cu sare de mare, piper, ulei de măsline și puțină lămâie.

Foarte simplu nu? Și acesta este rezultatul final 

2.”Super salata”

Ingrediente:

Salată verde

Spanac

Ceapă roșie

Conopidă

Roșii cherry

Fasole roșie

Ardel roșu, galben și portocaliu

Semințe de floarea soarelui

Nuci

Pâine de secară

Ulei de măsline și oțet balsamic

Sare de mare și piper

Preparare:

Înainte de a începe să tai legumele, pregătesc crutoanele, tai bucățele pâinea, o asezonez cu sare de mare, piper, paprika și puțin ulei de măsline și o bag la cuptor sau la tigaie. După care pun semințele și nucile la prăjit fără ulei, iar dacă tigaia nu vă permite, mai bine le faceți la cuptor. Cât se fac crutoanele și semințele tai legumele. Le pun pe toate într-un bol mare le asezonez cu sare de mare, piper, ulei de măsline și oțet balsamic și suntem good to eat 🙂